a t u r a l
Proprietate
0 m d e V i o d i t o r e
Tezaurul viilor bogate era însă de mult prezent pe dealurile însorite din Pietroasa. Cu timpul, acestea au fost fructificate la potențialul lor maxim și au continuat să își creeze un excelent renume. Ceea ce inițial a început cu o stațiune de dezvoltare pentru viticultură, s-a transformat într-o filială a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București (2005). Renumitul Centru Viticol Pietroasa, ce avea să fie mai târziu numit Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa, a fost punctul de plecare pentru multe soluții și metode noi de producere a materialului săditor viticol. În prezent, acesta poartă numele de Stațiunea Didactică de Cercetare și Dezvoltare pentru Viticultură și Pomicultură Pietroasa – Istrița.
Dealurile Pietroasei
m p l a s a m n t
Ca parte a industriei agricole, depindem cu desăvârșire de mediul înconjurător – la fel cum și el depinde de noi. De aceea, facem tot posibilul să cultivăm produsele noastre într-un mod sustenabil, organic și durabil.
Sediul:
Este situat în partea vestică a comunei Pietroasele ( cca. 200 m altitudine).
Terenuri & Soluri:
Plantațiile stațiunii ocupă terenuri cu condiții extrem de favorabile pentru cultura viței de vie – caracteristice arealului viticol.
Terenul: alt. variază de la 130 m la baza pantei, până la 350 m la limita sa superioară. Are o ușoară înclinare, având o expoziție predominant sudică.
Dealurile Pietroasei
o l u r i
Solurile: sunt formate pe calcare cochilifere.
Reacția Solurilor: este de regulă alcalină, sau slab alcalinizată.
Compoziția Solurilor: au un conținut ridicat de carbonat de calciu – ce variază între 14% în orizontul A și 20-36% în orizontul B. În orizontul C, predomină adesea roca mamă de tip calcaros.
Roca mamă se găsește la mică adâncime, iar în unele porțiuni aceasta apare și la suprafață. Dintre solurile ce prezintă însușiri distincte, pot fi enumerate: solurile scheleto-calcaroase – care ocupă porţiunea superioară a versantului, solurile coluviale cu schelet în partea de mijloc şi solurile coluviale cernoziomice, alături de cernoziomurile propriu-zise de la baza pantei.
Totodată, solurile prezintă și însușiri fizio-chimice favorabile culturii de viță de vie.
Astfel, solurile scheletice din partea superioară a versantului – bogate în calcar, sunt ideale pentru cultura soiurilor de struguri destinată producerii de vinuri dulci, mai cu seamă vinurile aromate. La baza versantului stau solurile mai bogate, indicate pentru cultura soiurilor de struguri de masă.
Dealurile Pietroasei
o n d i ț i i C l m a t i c e F a v o r l
În Pietroasa, clima are o nuanță continental temperată, prezentând anumite particularități distincte față de climatul general al Podgoriei Dealu Mare.
Temperatura Medie Anuală: 11,4 °C.
Media Lunară: înregistrează valori negative doar în Ianuarie (-1,9°C).
Suma Totală a Gradelor de Temperatură (în perioada de vegetație): 1 aprilie – 31 octombrie este de 3,748°C.
Suma temperaturilor eficace din aceeaşi perioadă este de 1 651°C.
Media Anuală a Precipitaţiilor: 557,7 mm, cu o repartiţie neuniformă pe parcursul anului.
Dealurile Pietroasei
e g i m h e i o e r m i c
În anii normali, via îşi începe ciclul vegetativ în prima decadă a lunii aprilie şi îl încheie la sfârşitul lunii octombrie – având o perioadă de vegetaţie de cca 210 zile.
Beneficiind de o perioadă de vegetaţie lungă, strugurii au posibilitatea să acumuleze mari cantităţi de zaharuri, iar coardele se maturează în bune condiţii. Datorită acestor particularităţi ale climei, via nu se îngroapă, ci se muşuroieşte, iar conducerea în forme înalte şi semiînalte poate fi practicată fără riscuri, mai ales în partea de mijloc şi superioară a versantului.
În plus, regimul heliotermic este deosebit de favorabil pentru viţa de vie, durata de strălucire a soarelui totalizând anual 2 100 ore, din care 1 622 ore în cursul perioadei de vegetaţie.
Cele mai ploioase luni sunt mai şi iunie, iar perioadele secetoase sunt înregistrate, în mod obişnuit, în februarie – martie şi iulie – august. Ploile căzute în timpul verii au adesea un caracter torenţial, contribuind la procesul de eroziune, pentru prevenirea căruia trebuie executate lucrări speciale, mai ales în partea superioară a versantului.